Studiile, cariera 

  Studiile primare, cu două mici excepţii, le-am făcut în Topleţ. Prima excepţie, ce ar putea părea destul de amuzantă acum, a fost liceul de... coregrafie din Cluj, unde, prin voinţa extraordinară a mamei, am ajuns în clasa a patra. Evident că, numai după o săptămână, mi-am dat seama că nu eram făcut pentru aşa ceva, pentru că nu mă încadram deloc în tipologiile pe care le-am regăsit la liceul de coregrafie şi am continuat în restul acelui an să particip doar la cursuri, fiind absolvit de "calvarul dansului".
  După ce s-a împăcat şi mama cu gândul că nu voi putea fi un balerin de succes am fost transferat la Timişoara, unde am făcut clasa a cincea, într-un oraş sărac, marcat încă de amprentele războiului. În capitala Banatului am petrecut doar un singur an, pentru ca din clasa a şasea să mă întorc la Topleţ, unde, contrar temerilor mamei, era o şcoală mai bună decât găsisem la Cluj sau la Timişoara, cu dascăli din al căror devotament mi-am alimentat speranţa într-o lume în care "ştiinţa" putea să-ţi ofere chiar şansa demnităţii şi libertăţii.

  Liceul l-am făcut la Orşova, la "Traian Lalescu", singurul din tot raionul. Îmi amintesc că, în momentul în care am fost admis acolo, pe 40 de locuri au fost 313 candidaţi, dintre care şase din Topleţ, care au reuşit cu toţii. Dincolo de amintirile foarte vii, liceul m-a marcat, reprezentând pentru mine vârsta teribilismului, permiţându-mi-se consumarea majorităţii  exceselor adolescenţei, fapt care mi-a oferit, mai târziu, în facultate, şansa să rămân concentrat asupra lucrurilor importante.
  Sunt convins că toţi absolvenţii generaţiei mele - şi nu numai aceia - păstrează ca şi mine amintirea unor dascăli pe cât de profesionişti, pe atât de umani şi - cred că nu pot să nu menţionez - că omul care m-a marcat pentru toată viaţa a fost profesoara de istorie, doamna Ana Şchiopu, căreia i-am rămas de-a pururi recunoscător.

  După liceu, am reuşit să fiu admis, în urma unui examen dificil, la Institutul de Marină din Constanţa. Am realizat, la scurt timp după ce am început cursurile, că nu îmi place viaţa de acolo şi, după o grevă şi câteva încercări eşuate ale unor ofiţeri de a mă convinge să rămân, am fost lăsat să plec. Doar că, la câteva zile, am fost recrutat în armată, fiind repartizat la un "regiment special", la Zalău, unde erau aduşi cei care aveau probleme cu disciplina sau cu respectarea unor reguli militare.
  Experienţa de doi ani de zile, ca militar în termen, a fost cea care mi-a reconfirmat într-o manieră rudimentară decizia de a renunţa la viaţa militară, pentru că, dacă nu am suportat regulile unei instituţii militare de învăţământ superior, am fost nevoit să suport viaţa într-o instituţie în care studiile, atâtea câte erau, puteau constitui un dur handicap.

  După armată, în 1965, am dat examen la Facultatea de Istorie de la Cluj, unde am fost admis după un concurs greu de înţeles astăzi (32 pe un loc). Primii trei ani i-am urmat în Cluj, iar în anul al patrulea m-am transferat la Bucureşti, aici fiind singura catedră de istorie contemporană, cu drept de specializare, din România, în acel moment.
  Am absolvit studiile Facultăţii de Istorie în 1970 şi am fost repartizat la Centrul de Studii şi Cercetări de Istorie şi Teorie Militara din Bucureşti, în cadrul Ministerului Apărării Naţionale. În pofida faptului că mi-am exprimat preferinţa de a fi încadrat cercetător civil, am fost înaintat la gradul de locotenent, după ce refuzasem pe cel de … locotenent-major, ce mi se cuvenea ca urmare a îndeplinirii serviciului militar. Nu va rămâne singurul meu refuz!
  După un an, am fost acceptat la doctorat, câştigând un concurs la care am participat alături de alţi 17 candidaţi. Teza pe care am susţinut-o s-a numit "Diplomaţie şi apărare" şi viza clarificarea unor aspecte legate de România deceniului al IV-lea al secolului XX. Pe fond, analiza precedentelor şi antecedentelor celui de-al doilea război mondial, cataclismul ce ne-a marcat devenirea istorică, până acum câţiva ani, reuşind încă să ne mai arate colţii îngheţaţi şi astăzi.
  Ulterior, am urmat studiile Şcolii de Ofiţeri activi "Nicolae Bălcescu" din Sibiu, pe care le-am absolvit în 1980.
  Am reuşit, în perioada 1970-1985, să evoluez de la statutul de arhivist la acela de cercetător ştiinţific, cercetător ştiinţific principal gradul III şi II, iar în 1986 am fost transferat ca şef al redacţiei de istorie din Editura Militară, pentru ca, în 1988, să fiu numit redactor şef al prestigioasei instituţii.

  În decembrie 1989 mă aflam în funcţia de redactor şef al Editurii Militare, cu gradul de locotenent-colonel.
În martie 1990 am fost ales, prin votul secret al echipei redacţionale, directorul Editurii Militare, prima şi singura "alegere" într-o instituţie militară; rezultatul votului a fost de 70 la 1 în favoarea mea.

- 4 iulie 1990 am fost numit consilier pentru probleme de apărare şi ordine publică al Preşedintelui României.
- Aprilie 1992 am fost desemnat director al Serviciului de Informaţii Externe.
- Aprilie 1992 ridicat la gradul de general de brigadă.
- Decembrie 1995 ridicat la gradul de general de divizie.
- 25 iulie 1997 mi-am dat demisia din funcţia de director al Serviciului de Informaţii Externe.
- Octombrie 1997, ridicat la gradul de general de corp de armată şi trecut în rezervă.
- Decembrie 1997 - ianuarie 1999 am îndeplinit funcţia de ambasador în Bulgaria. În pofida faptului că am plecat de la post prin demisie, preşedintele Bulgariei mi-a conferit Stara Planina gradul I cu diamante, cea mai înaltă distincţie a statului vecin, acordată pentru prima dată unui ambasador străin.
- Decembrie 2000 am fost numit şeful administraţiei prezidenţiale şi consilier al Preşedintelui României pentru securitate naţională. La instalarea în funcţie, preşedintele Ion Iliescu mi-a propus reactivarea ca general de armată, propunere pe care am refuzat-o, deşi mi-ar fi dublat salariul şi condiţiile de pensionare. Am făcut acest gest pentru a rămâne consecvent declaraţiei din iulie 1999, când, ca urmare a unei hotărâri a unui tribunal românesc, Ion Mihai Pacepa a fost repus în drepturile de general - am declarat public că: "dacă Pacepa este general al României, Ioan Talpeş nu poate fi general al României".
- 9 martie 2004 numit ministru de stat în guvernul României, însărcinat cu coordonarea activităţii de integrare europeană, a apărării şi justiţiei.

Activitatea ştiinţifică

  Ca istoric şi profesor universitar am desfăşurat o largă activitate în domeniul cercetării şi predării istoriei României, cu precădere pe probleme ale politicii externe şi militare.
  Am publicat peste 60 de articole şi studii în reviste de specialitate şi am fost autor şi coautor al unor importante lucrări şi monografii, din care citez doar:

- Diplomaţie şi apărare, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1988;
- Istoria militară a poporului român, Editura Militară, 6 vol.
- România în anii primului război mondial, Editura Militară, 2 vol.
- România în anii celui de-al doilea război mondial, Editura Militară, 3 vol.