Intre spalarea mainilor si deschiderea mintilor

  Celebritatea lui Pilat vine din îndrazneala de a se aseza - în Vinerea Pastilor - în scaunul "curul", pentru a judeca o disputa a iudeilor despre si cu Dumnezeu, transferand-o într-un caz de lezmajestate.

  "Daca Il vei elibera pe Acesta, nu esti prietenul Cezarului. Oricine se face pe sine rege este împotriva Cezarului", îl amenintau iudeii adunati în fata pretoriului.

  Indeajuns de inteligent pentru a întelege ca se afla în fata obligatiei oricarui demnitar roman de a decide în favoarea respectarii legilor - chiar si ale popoarelor supuse -  Pilat, pus în fata acuzatiei de a nu fi prietenul Cezarului, încearca sa forteze compromisul suprem. In acea vinere de Pasti, pe la sase seara, înaltul demnitar roman spune: "Iata regele  vostru!" Insista, astfel, asupra unui mediu bine stabilit în intimitatea legilor si cutumelor specifice iudeilor.

  Strigatele multimi, fara nicio voce - i-au raspuns: "Ia-l! ia-l! Rastigniti-l!"
In fata unei astfel de reactii - total contrarii spiritului si comportamentului iudeilor - raspunsul lui Pilat provoaca logica spiritului iudeu, în chiar substanta individualitatii sale majore: "Sa rastignesc pe regele vostru?"

  Reactia pe care a primit-o depasea limitele timpului. A tuturor timpurilor! Şi, acum, nu s-a mai pronuntat multimea, raspunsul venind din partea marelui preot: "Nu avem rege, decat pe Cezarul." Supunandu-se Legii lui Dumnezeu, marele preot prefera sa se închine, pe pamant, Cezarului, rege pamantean sanctificat si nu Fiului lui Dumnezeu nascut si nu facut, desi nu a existat nicio îndoiala asupra originii mamei, doar Nazaretul Galileii generand dispute.

  In fata unei astfel de reactii de supunere ce parea ca nu se referea doar la supunerea pamanteana, Pilat "l-a predat lor ca sa fie rastignit". Abilul demnitar roman, încerca, astfel, sa mentina cea mai fabuloasa contestare din existenta umanitatii - contestarea fortei prin iubire, iubirea aproapelui - în mijlocul si în sufletul iudeilor.
  Iisus detinea, însa "cunoasterea", care îl separa de marele preot, proiectandu-l în universalitate si vesnicie.

  La putin timp de la consumarea acelor dispute subtile, încetosate de acomodari vulgare - si atunci - necesare, trezirea din morti avea sa confirme începutul vesniciei, iar chemarea apostolilor, a tuturor care au urmat, ne-a întarit credinta si a reproiectat universalitatea.
Convins, înca din discursul exprimat la Cina, ca "vine ceasul ca tot celui care va va ucide sa i se para ca aduce închinare lui Dumnezeu", Domnul nostru Iisus Hristos refuza sa-i raspunda lui Pilat considerand si El, poate, în acel moment ca nu sosise clipa deschiderii Caii altora, în afara iudeilor.

  Pentru a nu raspandi o confuzie ce ar fi putut genera interpretari subtile în timp, la insistenta lui Pilat: "Mie nu-mi vorbesti? Nu stii ca putere am sa Te eliberez si putere am sa Te rastignesc?", Iisus i-a recunoscut puterea, incluzand-o aceleiasi logici nepamantene:
  "E o putere care ti-a fost data de sus."

   Disputa, adevarata disputa, îsi facea loc spre adevarata ei Cale.